Despre Dambovita

Județul Dâmbovița
Harta României cu Judeţul Dâmbovița indicat
amplasare
Geografie
Regiune Sud
Reședința Târgoviște
Populația 2002 541.763 loc. (Locul 15)
Densitate 2002: 134 loc./km² (Locul )
Suprafață 4.054 km² (Locul 37)
Consiliul Județean
Președinte Florin Aurelian Popescu(PD-L)
Site oficial C.J. Dâmbovița
Prefectura
Prefect Iancu Caracota
Site oficial Prefectura Dâmbovița
Informații generale
Abreviere DB
Prefix Telefonic (+40) x45 (1)

Județul Dâmbovița are o suprafață de 4.054 km² (1,7 % din suprafața țării). Este situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Județele vecine sunt:

  • BraÈ™ov la nord;
  • Prahova la est;
  • Ilfov la sud-est;
  • Giurgiu la sud;
  • Teleorman la sud-vest;
  • ArgeÈ™ la vest.

Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 m) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 m, în Câmpia Titu. Unitățile administrative componente ale județului sunt: 2 municipii, 5 orașe și 81 de comune cu 361 sate.

Relief

Teritoriul este dispus în trei trepte de relief, ce se succed de la nord spre sud pe o diferență de nivel de cca. 2400 m; acestea sunt alcătuite din munÈ›i (9 %), dealuri (41 %) È™i câmpii (50 %). Etajat de la câmpia joasă până la cele mai înalte piscuri ale MunÈ›ilor Bucegi, relieful judeÈ›ului DâmboviÈ›a prezintă o mare diversitate peisagistică. Succesiunea treptelor de relief poartă atât amprenta factorilor geologici, cât È™i a celor fiziogeografici, care au participat activ la formarea È™i evoluÈ›ia lor. Cea mai veche È™i mai înaltă unitate de relief, situată în partea de nord a judeÈ›ului, este formată de munÈ›ii Leaota È™i Bucegi. Primul masiv,fiind alcătuit din È™isturi cristaline, se deosebeÈ™te ca morfologie de MunÈ›ii Bucegi, în a căror alcătuire predomină calcarele, gresiile È™i conglomeratele. SubcarpaÈ›ii alcătuiesc cea de-a doua treaptă de relief È™i ocupă 23% din suprafaÈ›a judeÈ›ului. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiÈ›i din depozite paleogene la nord È™i neogene la sud. Aproape toată gama formaÈ›iunilor este cutată într-o succesiune latitudinală de sinclinale È™i anticlinale puternic faliate. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare È™i de eroziune torenÈ›ială, care scot din circuitul agricol suprafeÈ›e apreciabile de teren. Piemontul CândeÈ™ti constituie o treaptă de relief care se deosebeÈ™te prin alcătuirea geologică, tectonică È™i morfologică atât de SubcarpaÈ›i, cât È™i de zona de câmpie. Interfluviile sunt netede, împădurite, uÈ™or înclinate spre sud È™i fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietriÈ™uri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafaÈ›a judeÈ›ului, alcătuiesc cea mai joasă È™i cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a interfluviilor , nord-vest — sud-est, panta mică a acestora, lățimea È™i gradul slab de fragmentare dau nota dominantă a acestei unități. Din forajele existente se constată prezenÈ›a unei cuverturi de pietriÈ™uri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de luncă. ÃŽn condiÈ›ii specifice de climă È™i vegetaÈ›ie, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile soluri din judeÈ›.

Munții

 

Munţii Bucegi

Unitatea montană carpatică, situată în partea de nord, cuprinde două masive – Leaota È™i Bucegi – complet diferite ca structură geologică È™i înfățiÈ™are. Masivul Leaota este alcătuit predominant din È™isturi cristaline cu pante domoale È™i culmi rotunjite. Văile sunt puternic adâncite, însoÈ›ite de versanÈ›i cu înclinare moderată, având înălÈ›imile cele mai mari în Vârful Leaota: 2133 m. Masivul Bucegi, alcătuit predominant din gresii È™i conglomerate È™i numai parÈ›ial din calcare, are înălÈ›imi frecvente peste 2000 m: vârful Omu – 2505 m, vârful Doamnele – 2402 m, vârful Bătrâna 2181 m.Este bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidență flancurile externe prin varietatea reliefului său. AlternanÈ›a de gresii, marne È™i conglomerate, neuniformitatea litologică a conglomeratelor au condiÈ›ionat apariÈ›ia prin dezagregare È™i eroziune diferenÈ›ială, a unui relief rezidual de turnuri È™i coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele È™i Sfinxul . ÃŽn bazinul superior al IalomiÈ›ei domină relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile Èšapului), doline, chei (Horoabele, UrÈ™ilor, PeÈ™terii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peÈ™teri (IalomiÈ›ei). Relieful structural este evidenÈ›iat prin suprafeÈ›ele structurale, abrupturi, brine È™i poliÈ›e structurale. ÃŽn bazinul superior al IalomiÈ›ei sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciaÈ›iunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turce È™i de la obârÈ™ia văii Sugărilor, văi glaciare, custuri, morene.

Dealurile

 

Dealuri in Nordul Judetului

Subcarpații Ialomiței formează treapta colinară înaltă ce constituie partea central-nordică a județului. Sunt alcătuiți dintr-o asociere de dealuri și depresiuni, acestea din urmă fiind generate de eroziunea diferențială și dispuse în lungul văilor principale. Un prim aliniament îl formează Subcarpații interni, alcătuiți din fliș cretacic și paleogen, în care se dezvoltă pinteni prelungi cu înălțimi de 800-900 m, situați la baza masivelor Bucegi și Leaota. În lungul văilor apar primele depresiuni de contact : Moroieni-Pietroșița pe Ialomița și Runcu pe Ialomicioara. Spre sud se află o succesiune de dealuri și depresiuni : Dl. Micloșanilor (800 m), Dealul Mare, Dl. Platul Sârnei, Depr. Bărbulețu-Râul Alb și Depr. Bezdead. Alternanța gresiilor, marnelor și argilelor puternic cutate, a sinclinalelor și anticlinalelor fac ca eroziunea să fie intensă, procesele de versant foarte active : în lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voinești-Aluniș-Vulcana-Pucioasa-Vișinești-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpații externi, formați din depozite miopliocene, mai puțin dure, formează o treaptă mai coborâtă și relativ mai uniformă de unde și denumirea frecventă de plaiuri (Plaiul Măgurei, Plaiul Cărpiniș etc ). Sinclinalele și anticlinalele sunt acoperite de o cuvertură groasă de pietrișuri și nisipuri în care apele au sculptat un șir de depresiuni (Doicești, Ocnița, Iedera-Moreni). Față de zona de câmpie din sud, dealurile subcarpatice se termină prin denivelări de 40-60 m, întrerupte în dreptul văilor mari de golfuri de câmpie care pătrund printre acestea. Piemontul Cândești, situat la vest de valea Dâmboviței, formează treapta colinară mai joasă (300-550 m) ce intră în alcătuirea teritoriului județului Dâmbovița. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, ușor înclinat, dintre culoarele depresionare ale văilor Dâmbovița și Potopu.

Câmpiile

Câmpia Română ocupă cca jumătate din suprafața județului . Ea este reprezentată prin câmpia înaltă a Dâmboviței și Ialomiței și prin câmpia de subsidență a Titului. Câmpia înaltă este alcătuită din câteva prelungiri, sub formă de pinteni, ale Piemontului Cândești (Câmpia Picior de Munte, la vest de Dâmbovița) sau a unor fragmente de piemont (Pintenul Măgurii, la est de Ialomița) din Câmpia Târgoviștei, rezultată din unirea conurilor piemontane ale Dâmboviței și Ialomiței și din Câmpia Cricovului. Câmpia de subsidență a Titului este formată din câmpuri interfluviale înguste, separate de văi cu albii instabile, cu zone de înmlăștinare și cu numeroase albii părăsite. Caracterul esențial este dat de faptul că luncile au o lățime foarte mare, devenind uneori comune pentru două râuri vecine (lunca Argeș-Sabar). La sud-vest de Argeș, câmpia se înalță mai mult față de văile care o drenează, urmând o înclinare nord-vest – sud-est, relativ similară cu cea a piemontului pe care de fapt câmpia îl continuă; este o porțiune din Câmpia Găvanu – Burdea.

Hidrografie

Apele de suprafață

ReÈ›eaua hidrologică din judeÈ›ul DâmboviÈ›a aparÈ›ine la două sisteme hidrografice distincte: cel al IalomiÈ›ei, în jumătatea de nord-est, È™i cel al ArgeÈ™ului în jumătatea de sud-vest. Densitatea reÈ›elei de râuri variază între 0,5 È™i 0,8 km/km2 în zona montană, între 0,3 È™i 0,5 km/km2 în zona subcarpatică È™i între 0,3 È™i 0,4 Km/Km2 în zona joasă. Râul IalomiÈ›a izvorăște de pe versantul sudic al masivului Bucegi È™i părăseÈ™te teritoriul judeÈ›ului în amonte de confluenÈ›a cu râul Cricovul Dulce, având o suprafață de bazin de 1208 km2 È™i o lungime de 132 km. Panta medie a râului pe teritoriul judeÈ›ului este de l7,5%. Râul ArgeÈ™, ale cărui izvoare se găsesc pe versanÈ›ii sudici ai MunÈ›ilor FăgăraÈ™, străbate judeÈ›ul pe o lungime de 47 km, la intrarea în judeÈ› având o suprafață de bazin de 3590 km2 È™i o lungime de 130 km, iar la ieÈ™irea din judeÈ› o suprafață de 3740 km2 È™i respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a râului pe sectorul aferent judeÈ›ului este de l,65 %. Cel mai important afluent al ArgeÈ™ului este DâmboviÈ›a care are la intrarea în judeÈ› o suprafață de bazin de 636 km2 È™i o lungime de 67 km, iar la ieÈ™ire o suprafață de bazin de 1120 km2 È™i o lungime de 157 km, confluenÈ›a cu ArgeÈ™ul fiind însă în afara judeÈ›ului DâmboviÈ›a. Interfluviul dintre DâmboviÈ›a È™i IalomiÈ›a este drenat, în zona de câmpie de Colentina È™i Ilfov, afluenÈ›i ai DâmboviÈ›ei, cu care se uneÈ™te în judeÈ›ul Giurgiu. Un alt afluent important al râului ArgeÈ™ este Sabarul, care își culege apele de pe teritoriul judeÈ›ului DâmboviÈ›a È™i pe care îl părăseÈ™te în apropierea comunei Potlogi, unde are o suprafață de bazin de 740 km2 È™i o lungime de 65 km. Partea de sud-vest a judeÈ›ului este drenată de râurile din zona superioară a bazinului Neajlov, afluent al ArgeÈ™ului, cu care confluenÈ›ează în judeÈ›ul Giurgiu. Debitele medii multianuale specifice variază pe teritoriul judeÈ›ului între 20 l/s*km2 în zona înaltă a MunÈ›ilor Bucegi È™i 5 l/s*km2, în zona de câmpie din sud. Debitul mediu multianual al IalomiÈ›ei la Băleni, situat imediat în amonte de confluenÈ›a cu Cricovul Dulce, este de 10,1 m3/s, al ArgeÈ™ului, la intrarea în judeÈ›, de 39,5 m3/s – debit care variază nesemnificativ până la ieÈ™ire – al DâmboviÈ›ei, la intrarea în judeÈ› de, 10,1 m3/s, iar la ieÈ™ire de 11,8 m3/s. Pe râurile ale căror bazine de recepÈ›ie se află integral sau în majoritate în zona înaltă, cum ar fi de exemplu IalomiÈ›a la staÈ›ia hidrologică Moroeni È™i DâmboviÈ›a la staÈ›ia hidrologică Malu cu Flori, volumele maxime de apă pe anotimpuri se scurg obiÈ™nuit primăvara (aprilie-iunie), iar cele minime în iarna (decembrie-februarie) reprezentând în medie cca. 40-50 % È™i, respectiv 10-15 % din cele anuale. Lacurile sunt relativ slab reprezentate pe teritoriul judeÈ›ului DâmboviÈ›a. ÃŽn câmpie, sunt amenajate o serie de iazuri È™i heleÈ™tee (Nucet, ComiÈ™ani, Bungetu, Băleni) de importanță locală. ÃŽn bazinul superior al IalomiÈ›ei, în amonte de Cheile Orzei, se află lacurile de acumulare Bolboci È™i Scropoasa, care deservesc uzinele hidrocentralelor de la DobreÈ™ti si Moroieni. ÃŽn zona Pucioasa există un lac de acumulare, având în aval o păstrăvărie È™i funcÈ›ie turistică.

 

Râul Dâmboviţa la Mănești

Apele subterane

Rezervele de ape subterane din cuprinsul județului Dâmbovița depind de gradul de permeabilitate, cât și de grosimea și extensiunea rocilor care le înmagazinează. Astfel, rocile compacte din zona montană sunt în general impermeabile pentru o bună parte a munților Leaota și Bucegi. Totuși, abundența și permanența izvoarelor dovedește existența apelor freatice, dar acestea sunt acumulate în depozitele de pantă și de la baza versanților. O situație mai aparte prezintă conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare fața de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. În zona de munte nu putem vorbi de prezența stratelor acvifere de adâncime. Depozitele constituente din zona subcarpatică au diferite grade de permeabilitate, în funcție de natura lor. Există strate acvifere locale în depozitele de pietrișuri, nisipuri și argile din formațiunile pliocene și pleistocene inferioare. Trebuie să remarcăm faptul că prin infiltrarea apelor superficiale în depozitele mio-pliocene, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată și apar, sau sunt întâlnite în foraje, ca ape minerale cu importanță mare pentru economia județului. Interfluviul dintre Dâmbovița și Argeș, exceptând luncile celor două râuri, este alcătuit din depozite de pietrișuri și nisipuri cu o permeabilitate bună. În colțul sud-vestic al județului, la sud de lunca Argeșului, în sectorul aferent Câmpiei Găvanu-Burdea, apele freatice au condiții foarte bune de înmagazinare, pietrișurile și nisipurile stratelor de Frătești fiind prezente la o mică adâncime sub cuvertura de loess. Aceleași depozite cu o granulometrie foarte favorabilă infiltrației și deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se întâlnesc și în luncile Argeșului și Dâmboviței pe întregul traseu din județ și de pe valea Ialomiței în avale de Pucioasa.

Clima

Unitățile climatice

Teritoriul județului Dâmbovița aparține în proporție de cca. 80 % sectorului cu climă continentală (50% ținutului climatic al Câmpiei Române și 30 % ținutului climatic al Subcarpaților) și în proporție de cca. 20 % sectorului cu climă continental-moderetă (ținuturilor climatice ale munților mijlocii și înalți).

Regimul climatic general

Ținutul cu clima de câmpie se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitații moderate și ierni nu prea reci, cu viscole rare și intervale de încălzire frecvente, care duc la topirea stratului de zăpadă. Pentru sectorul cu clima continental-moderată sunt caracteristice verile răcoroase, cu precipitații abundente și ierni foarte reci, cu viscole frecvente și strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată. Ținutul Subcarpaților reprezintă caracteristici climatice intermediare.

Temperatura aerului

Temperatura aerului variază în limite largi din cauza diferenÈ›elor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale depășesc 10 °C în È›inutul de câmpie (10,1 °C la Titu È™i GăeÈ™ti), coboară până sub 9 °C în È›inutul SubcarpaÈ›ilor È™i variază între 6 È™i 0 °C în sectorul montan. Pe culmile cele mai înalte devin negative, coborând chiar sub -2 °C (-2,6 °C pe vîrful Omu). Mediile lunii celei mai calde, iulie, scad treptat de la câmpie (21,7 °C la Titu È™i GăeÈ™ti) către deal (21 °C la TârgoviÈ™te) È™i munte (cca .5 – 6 °C) pe culmile montane cele mai înalte). Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, sunt ceva mai coborâte în câmpie (-2,9 °C la Titu È™i -3,2 °C la GăeÈ™ti) comparativ cu zona de dealuri (-2,3 °C la TârgoviÈ™te), din cauza frecventelor inversiuni termice care se dezvoltă în partea cea mai joasă a judeÈ›ului. ÃŽncepând de la cca. 500 m în sus, mediile lunii ianuarie scad, paralel cu creÈ™terea altitudinii, până la valori sub -10 °C. Pe culmile montane cele mai înalte, mediile lunare cele mai mici se înregistrează în februarie când ating chiar -11 °C. Maximele absolute înregistrate până în prezent au depășit 40 °C, în zonele de câmpie È™i de dealuri (40,4 °C la TârgoviÈ™te în ziua de 20 august 1946) È™i 22-25 °C în sectorul montan. Minimele absolute au coborât sub -30 °C în zona de câmpie (-31 °C la GăeÈ™ti în ziua de 24 ianuarie 1907) sub -28 °C, în zona deluroasă (-28,3 °C la TârgoviÈ™te în ziua de 25 ianuarie 1942) È™i până la -38 °C pe culmile montane cele mai înalte. Numărul mediu anual al zilelor de îngheÈ› depășeÈ™te 100 la câmpie, 110 în zona de dealuri (111,3 la TârgoviÈ™te) È™i 260 pe culmile cele mai înalte ale munÈ›ilor.

Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile cresc substanțial odată cu altitudinea. Cantitățile medii anuale totalizează 512,1 mm la Potlogi, 500 mm la Târgoviște și peste 1300 mm pe culmile montane cele mai înalte. Cantitațile medii lunare cele mai mari se înregistrează în iunie și sunt de 80,1 mm la Dâmbovița, 85,l mm la Titu, 83,1 mm la Târgoviște și 170 mm pe munții cei mai înalți. Cantitățile medii lunare cele mai mici cad în februarie la câmpie (28,2 mm la Potlogi și 30,3 mm la Titu) și deal (22,1 mm pe culmile cele mai înalte). Cantitățile maxime căzute în 24 de ore au atins 95,6 mm la Titu (3 iulie 1939), 103,8 mm la Potlogi (20 iulie 1949), 135 mm la Găești (13 iulie 1941), 190 mm la Bilciurești (29 iunie 1928), 155,6 mm la Târgoviște (1 iulie 1924) și peste 110 mm pe munții înalți.

Stratul de zapadă

Stratul de zăpadă prezintă o discontinuitate accentuată în partea joasă a judeÈ›ului È™i o mare stabilitate în cea înaltă. Durata medie anuală este mai mică de 50 zile la câmpie È™i mai mare de 215 zile pe culmile montane cele mai înalte. Grosimile medii decadale ating în ianuarie È™i februarie la câmpie valori de până la l0 – 15 cm, iar în ianuarie–martie, la munte valori de până la 30 – 50cm.

Lista orașelor din județul Dâmbovița

Municipii

  • TârgoviÈ™te
  • Moreni

Orașe

  • GăeÈ™ti
  • Pucioasa
  • Titu
  • Fieni
  • Răcari

Personalități

Sursa: wikipedia.org

Log in | eDambovita.ro | Horoscop 2012